Definiția cu ID-ul 548376:

Enciclopedice

Constantin cel Mare (†337 d. Hr.), sfânt, n. la Niș (Serbia de Azi), împărat roman, devenit suveran al întregului Imperiu roman după învingerea lui Maxențiu și Liciniu. A mutat capitala imperiului de la Roma la Bizanț, care s-a numit apoi Constantinopol. Prin Edictul de la Milano (313) a consolidat creștinismul ca religie de stat și a convocat primul Sinod ecumenic de la Niceea (325). Sub domnia sa, imperiul a luat forma unei monarhii de drept divin. Este sărbătorit, împreună cu mama sa Elena, la 21 mai.